Analiză comparativă asupra legislației și jurisprudenței pe domeniul discursului instigator la ură

Acest studiu analizează cadrul legal privind combaterea discursului instigator la ură și xenofobiei la nivel internațional și evidențiază lista de criterii identificată în jurisprudența Curții Europeane pentru Drepturile Omului asupra a ceea ce constituie discurs instigator la ură. De asemenea, analiza prezinta prevederile legale aplicabile discursului instigator la ură, la nivel național din România, Franța și Republica Moldova, dintr-o perspectivă comparată.

Cu scopul de a înțelege modul în care aceste standarde legale funcționează sau nu funcționează în practică, analiza include nouă decizii ale instanțelor și nouă hotărâri ale Consiliului Național de Combatere a Discriminării (CNCD) în spețe revelante în care s-a manifestat discurs instigator la ură, în raport cu standardele internaționale privind drepturile omului. În ultimă instanță, analiza are în vedere câteva recomandări de politici privind îmbunătățirea standardelor legale privind discursul instigator la ură și a aplicării acestora.

Printre recomandările formulate, la nivel legislativ, am identificat necesitatea de a clarifica situațiile în care un discurs constituie contravenție sau infracțiune, de a elucida și unifica jurispridența CNCD cu privire la ceea ce constituie discurs discriminatoriu sancționat în baza ordonanței 137/2000, precum și amendarea articolului 369 din Noul Cod Penal cu scopul de a enumera în mod explicit lista de criterii de discriminare sancționate prin infracțiunea „instigare la ură și discriminare”.

În privința implementării legislației actuale, recomandăm: formarea personalului din domeniul judiciar privind problematica instigării la ură, a discriminării și a infracțiunilor penale prevăzute de OUG 31/2002 prin interzicerea simbolurilor și organizațiilor fasciste, rasiste și xenofobe; acțiuni de sensibilizare și conștientizare privind gradul de pericol social pe care aceste infracțiuni penale le au asupra societății; formularea unei liste de criterii pentru evaluarea gradului de pericol social al acestor acțiuni instigatoare la ură.

De asemenea, o măsură eficientă ar putea fi organizarea unei investigaţii de fond a Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, atât la nivelul instanţelor de judecată, cât şi a parchetelor, cu privire la modul în care instanțele interpretează și aplică prevederile legale în domeniul discursului instigator la ură. O altă nevoie identificată la nivelul sistemului judiciar și al aplicării legii, în special în județele Harghita și Covasna, constă în definirea conceptului de „extremism național” și al tipologiei actelor care sunt sancționate de OUG 31/2002 (organizații extremiste versus acte individuale). Mai mult decât atât, este important a se clarifica , pentru publicul larg și pentru sistemul judiciar, impactul amendamentelor aduse în 2015 la OUG nr. 31/2002, privind sancțiunile acordate pentru promovarea ideologiei și simbolurilor legionare.

Raportul poate fi consultat aici.

Acest studiu a fost elaborat în cadrul proiectului „Fără discriminare rasială în campania electorală!”, implementat de Societatea Academică din România (SAR) și Policy Center for Roma and Minorities, cu sprijinul financiar al Open Society Foundations (OSF) – Think Tank Fund și Roma Initiatives Office.

Comments are closed.