11.03.2010: Dezbatere “Banii şi cultura locală”

Cum se folosesc banii in pentru cultura la nivelul autotitatilor locale? Mai pot fi artistii angajati cu leafa fixa si carte de munca, precum functionarii publici, sau autoritatile ar trebui sa cumpere proiecte culturale la bucata, competitiv? SAR si Ministerul Culturii au organizat joi, 11 martie, o dezbatere despre toate aceste teme. Participanti: Ministerul Culturii, primari, reprezentanti ai consiliilor judetene, oameni de cultura, artisti, consilieri ai primului ministru, reprezentanti ai mediului de afaceri.

 

 

Principalele idei din dezbatere:

  • descentralizarea s-a facut haotic, fara transferul real al responsabilitatii la nivel local, aproape de consumator si cu responsabilizarea autoritatilor locale
  • institutiile de cultura nu vor sa fie transferate la nivel local din teama de a-si pierde finantarea si importanta
  • banii nu sunt intotdeauna folositi pentru cele mai bune alocari
  • nu exista disciplina bugetara. managerii institutiilor publice de cultura invita artisti din strainatate si abia dupa aceea se intreaba cum vor plati pentru spectacole.
  • sunt judete unde s-a facut descentralizare pe model feudal. nimeni nu poate interveni in programul institutiilor respective desi nu intotdeauna activitatea lor este foarte buna.
  • inadecvarea la publicul vizat este una din marile probleme ale sistemului. Mai in gluma, mai in serios, se propune desfiintarea ministerului Culturii.
  • legea nu permite suficienta flexibilitate autoritatilor locale sa-si asume responsabilitatea si sa finanteze din fonduri proprii actiuni culturale sau institutii de cultura mai aproape de nevoile locale ale consumatorilor.
  • avem standarde nationale, de exemplu salariile sunt la fel indiferent de localitate, stabilite la centru; autoritatile locale nu au flexibilitate pentru a-si gestiona bugetele.
  • nu exista bugetare multianuala asa ca nimeni nu stie ce bani se vor da pentru cultura de la stat, intr-o strategie culturala coerenta.
  • e nevoie de flexibilitate mai mare pentru a permite finantarea din sectorul privat.
  • cultura poate fi si creator de resurse, nu numai consumator de resurse.
  • Ministerul Culturii trebuie sa creeze o piata culturala, parteneriate public private intre companii si institutii culturale; cultura nu e numai business.
  • ONG-urile sunt actori importanti in cultura locala, trebuie luate in calcul in strategiile locale de sprijin al culturii, prioritati de finantare.
  • nu exista prioritati transparente; ar trebui sa se publice transparent granturile pe care le da statul pentru cultura: sa poata gasi oricine interesat data limita, prioritatile statului de finantare a culturii, cine e eligibil. Alocarea ramane netransparenta, nu se stimuleaza competitia pentru proiecte prioritare de cultura.
  • orice schimbare intampina rezistenta, cei care beneficiaza azi de buget se opun sa apara si altii care sa beneficieze de sprijin financiar de la stat.
  • in cultura nu exista institutia falimentului, cine nu are piata sa dispara. Angajatii din sector nu trebuie sa fie angajati pe viata, cultura nu e o religie, ci un business.
  • exista insa si linii de finantare pentru proiecte culturale ale ONG-urilor, care se dau competitiv (CJ Bacau). Ex: proiectul Bacau – centru cultural european.
  • cand se descentralizeaza, exista riscul ca institutia culturala respectiva sa fie demolata si autoritatea locala sa dea spatiul pentru centre rezidentiale sau birouri.
  • daca institutia culturala e politizata si dupa aceea se descentralizeaza, iar managerii sunt de alta culoare politica decat consiliul local, institutia risca sa se desfiinteze.
  • desi e dificil, e nevoie de indicatori de performanta, iar managerii trebuie sa fie judecati dupa astfel de indicatori: cati bani se consuma si ce “produc”.
  • de ce trebuie sa reinventam noi de fiecare data apa calda, cand am putea sa vedem cum fac alte tari mai dezvoltate?

Continuam dezbaterea si pe blog!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*