Statul şi cultura: Concepte, valori şi justificări ale politicii culturale în România postcomunistă

Articolul analizează politica culturală din România, în particular justificările sprijinului public pentru cultură şi arte, pornind de la câteva asumpţii de bază: politica culturală este inseparabilă de valori şi ideile contează, la fel ca instituţiile, iar clarificarea lor contribuie atât la îmbogăţirea cunoaşterii, cât şi la eficacitatea politicii culturale. Autorul argumentează că aceste justificări depind de modul în care statul îşi reprezintă rolul culturii şi artelor, precum şi de ideile particulare de „cultură” şi „artă” pe care autorităţile publice le promovează. După 1989, politica culturală din România s-a hrănit dintr-o ideologie instrumentală persistentă, conectându-se gradual la dezbaterea internaţională, dar rămânând dominată de o concepţie limitată şi paseistă despre cultură şi artă, care a intrat în coliziune cu o concepţie modernă. Aceste cadre de gândire au modelat şi acţiunea publică în domeniul cultural. În funcţie de ideile dominante de cultură şi artă, precum şi de „modelele mentale” ale responsabililor culturali, politica culturală a oscilat în favoarea unora sau altora dintre practicile culturale artistice. În mod paradoxal, politica fluctuantă şi intervenţia conflictuală a statului reprezintă constanta politicii culturale din România postcomunistă, generând constrângeri care i-au perturbat aplicarea şi alterat efectele estimate. Aceste tendinţe ale politicii culturale expun şi slăbiciunea politicii publice de tipul copy-and-paste, care transplantează mecanic constrângeri formale instituţionale dintr-o ţară în altă ţară, cu un context şi pattern instituţional diferit. O concluzie importantă este aceea că, pentru a-şi atinge obiectivele asumate, o politică culturală cuprinzătoare şi responsabilă trebuie să depăşească astfel de limitări şi să ia în considerare pluralitatea actorilor implicaţi în activităţi artistice, diversitatea practicilor artistice aflate în concurenţă unele cu altele, precum şi mutaţiile considerabile legate de industriile creative emergente. Un nou cadru conceptual este necesar pentru o politică culturală mai eficace şi capabilă să răspundă provocărilor globalizării şi să susţină creativitatea contemporană.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*