PRO şi CONTRA intrării României în zona euro în 2015

PRO

Guvernul României

România îşi menţine angajamentul de adoptare a monedei euro în anul 2015 şi intrarea în Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM) II, în perioada 2013-2014.

De asemenea, îşi propune reducerea deficitului structural sub 0,7% din Produsul Intern Brut până în anul 2014, potrivit Programului de convergenţă 2012, aprobat de Guvern printr-un memorandum la data de 18 aprilie 2012. „În acest fel se poate ilustra capacitatea României de a se încadra, începând din anul 2013, în obiectivul bugetar pe termen mediu, ceea ce corespunde prevederilor Tratatului privind Stabilitatea, Coordonarea şi Guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare” a explicat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Suciu.

Potrivit Programului de Convergenţă 2012, cererea internă va reprezenta principalul motor al creşterii economice pentru acest an. „Îmbunătăţirea ocupării şi o inflaţie mai redusă vor susţine creşterea veniturilor şi vor contribui la revigorarea consumului privat”, a adăugat purtătorul de cuvânt al Guvernului. Inflaţia pentru anul 2012 este prognozată să se menţină la un nivel redus, de 3,5%, în intervalul ţintă al Băncii Naţionale a României.

De asemenea, se prevede îmbunătăţirea politicilor în domeniul investiţiilor, continuarea politicii de reducere şi prevenire a apariţiei de arierate şi îmbunătăţirea guvernanţei corporatiste. Programul de Convergenţă 2012 este concordant cu obiectivele asumate în Programul de Convergenţă pe termen mediu şi lung, respectiv: atenuarea ciclicităţii economiei, reducerea presiunilor inflaţioniste, limitarea deficitelor externe şi menţinerea angajamentul de adoptare a monedei euro în 2015. În ceea ce priveşte cadrul macro-economic pe termen mediu 2013-2015, Dan Suciu a declarat că se estimează creşteri ale Produsului Intern Brut între 3,1 şi 3,9 %. Referindu-se la finanţele publice, Dan Suciu a afirmat că, pe termen mediu, obiectivul specific al politicilor bugetare este reprezentat de ajustarea în continuare a deficitului bugetar, ţintele planificate fiind de 2,3% din PIB în 2012, 1,5% în anul 2013, 1,2% în 2014, 0,9% în anul 2015, cifre calculate conform metodologiei ESA. 

“E un document programatic pe care se va baza de acum încolo construcţia bugetară indiferent de Guvern, ţinând cont de constrângerile şi tratatele semnate şi asumate de Romania”, a spus Dan Suciu.

(sursa: comunicatul Biroului de Presă al Guvernului României, 18 aprilie 2012)

CONTRA

Florin Cîţu

România nu va fi real pregătită să adere la Uniunea Monetară decât după restructurarea şi consolidarea competitivităţii economiei. Cel mai probabil după 2020.

Accelerarea intrării în zona euro poate avea rezultate traumatizante pentru economia românească – şomaj şi creştere economică, balanţă economică pe deficit în relaţia cu UE redusă sau acumularea dezechilibrelor de genul celor văzute la ţările PIIGS. Criza economică globală care a început în 2007 şi afectează România din 2008 a scos la suprafaţă o mulţime de ineficienţe atât ale sistemelor monetare globale, cât şi ale sistemelor prin care politicile economice reacţionează în astfel de situaţii. Între acestea, structura pe care s-a construit zona euro a fost cel mai grav afectată. În acelaşi timp, exemple precum Grecia, Portugalia, Irlanda şi Spania au ridicat foarte multe semne de întrebare în legătură cu beneficiile aderării la zona euro.

Criteriile de convergenţă de la Maastricht sunt criterii care în viziunea liderilor zonei euro caracterizează o economie „sănătoasă”: rată scăzută a inflaţiei, finanţe publice sănătoase şi o rată de schimb stabilă. Acestea sunt şi obiectivele Planului de Convergenţă aprobat recent de Guvernul României, printr-un memorandum. În cazul în care criteriile sunt îndeplinite, se poate presupune că economia ar putea adopta moneda unică. Conformitatea cu criteriile ar trebui să asigure condiţiile necesare zonei euro, dar după cum ştim, ele nu reprezintă o garanţie pentru ca economia să rămână competitivă după aderarea la Uniunea Monetară şi că nu va fi o povară pentru alte state membre.

În primul rând, o dată cu adoptarea euro, politica monetară care stabileşte dobânzile de pe piaţa monetară va fi implementată de Banca Centrală Europeană (BCE) fără să ia în considerare anumite particularităţi ale unei economii sau ale alteia. O rată de schimb care este determinată de piaţă poate prelua din tensiunile acumulate în economie. Aderarea la zona euro presupune pierderea funcţiei de stabilizator pe care rata de schimb liberă o poate avea pentru economie.

În al doilea rând, intrarea într-o uniune monetară şi renunţarea la politica monetară autonomă aduce în prim-plan problema legată de flexibilitatea pieţei forţei de muncă. După aderarea la zona euro, ajustarea salariului real şi libera circulaţie a forţei de muncă vor deveni singurul mecanism, în afară de politica fiscală, care pot atenua efectele negative ale unor şocuri asupra cererii agregate. Cu toate acestea, eficienţa practică a acestui mecanism este limitată, în primul rând, de mobilitatea scăzută a capitalului de producţie şi de cea a forţei de muncă – unde pe lângă limitele insituţionale există şi bariere de limbă şi de cultură. Pentru România, chiar şi la 5 ani după aderare, forţa de muncă nu poate să circule liber în toate ţările din UE. Piaţa românească a muncii nu are un mecanism care să funcţioneze în direcţia atenuării efectelor negative ale şocurilor asimetrice. Ca în orice economie cu o istorie recentă marcată de comunism există o rigiditate naturală a salariilor reale. Prin urmare, eliminarea monedei naţionale şi renunţarea la politica monetară poate duce la creşterea şomajului şi scăderea veniturilor.

În al treilea rând, România are o balanţă comercială pe deficit în relaţia cu UE şi zona euro – importă mai mult decât exportă. Teoretic aderarea la zona euro ar trebui să conducă la creşterea volumului exporturilor către această zonă. Dar, cum competitivitatea produselor româneşti nu ar mai putea fi îmbunătăţită printr-un curs de schimb depreciat, ar fi nevoie de o industrie a exporturilor mult mai productivă. În primă fază, dacă această industrie nu este restructurată există riscul ca exporturile României către statele din

zona euro să scadă după aderarea la UEM. Experienţa ţărilor din zona euro arată că este foarte greu să treci din postura de importator net în cea de exportator net odată cu intrarea în UEM. Chiar şi după 11 ani, ţările care au intrat în zona euro cu o balanţă comercială indicând un deficit în relaţia cu statele din această zonă, nu au putut să schimbe situaţia (vezi analizapag.17).
Statele membre care se confruntă astăzi cu probleme majore în interiorul zonei euro sunt toate ţări care au îndeplinit condiţiile stipulate în Tratatul de la Maastricht. Şi totuşi, Grecia a intrat în faliment iar Portugalia, Irlanda, Spania şi Italia sunt într-o situaţie din ce în ce mai dificilă – în această ordine. Astfel, simpla îndeplinire a condiţiilor Tratatului de la Maastricht nu garantează o dezvoltare sustenabilă în cadrul Uniunii Economice şi Monetare.

(sursa: raportul “Euro, mai devreme sau mai târziu” de Florin Cîţu)

5 Responses to PRO şi CONTRA intrării României în zona euro în 2015

  1. GOLOMBIOSCHI ILIE says:

    Pierderile financiare si politice cauzate de intarzierea intrarii ROMANIEI in zona EURO deja sunt enorme iar responsabili pentru aceasta mai devreme vor trebui sa dea socoteala. 1 Ianuarie 2015 este o data si asa extrem de indepartata si carcotasii de ocazie parasutati din zodia prostiei si a rauintentiei daca sunt romani trebuie sa se gandeasca si la propriul buzunar care cotizeaza cu taxa pe prostie zilnic la casele de schimb valutar si la bancile care fac profituri grase de pe spinarea romanilor. Sa fie oare un interes direct in spatele celor ce astfel ne tin rupti de EUROPA de UMANIA?

  2. Costel says:

    Jos furturile de proprietate intelectuala. Acta trrebuie imediat votata si in vigoare!!!

  3. Aya says:

    MONICA MACOVEI INCERCA SA ACOPERE PRIN “VOCALIZE” RELATIA SA CU MAREA CRIMINALITATE ORGANIZATA- SI CU “TIGARETA II”.

    (RELATIA VIKTOR BOUT- TRAIAN BASESCU- TRAFIC DE ARMAMENT; continuare)

    Monica Macovei ar face bine sa-si tempereze vocalele “puseuri procuroristice” si sa-si foloseasca energia pentru a-si pune mental, in ordine, episoadele relatiei sale cu marea criminalitate organizata (de exemplu, parte a trocului tigari- armament) si momentele in care, dupa Operatiunea “Tigareta II”, facea vizite la sediul Grupului International de Protectie si Paza (GIPP)- aflat, in epoca, pe strada Turbinei nr. 21- cartierul Floreasca, Bucuresti.

    Monica Macovei ar trebui sa se abtina de la puseuri “procuroristice” si sa afle ca “zgomotul” nu distrage totdeauna atentia (sau, nu distrage atentia tuturor) de la implicarea celor carora vrea sa le acopere faptele penale de imensa gravitate (in cazul de fata, doreste sa distraga atentia de la Traian Basescu dar si de la diversi ofiteri- acoperiti sau nu- implicati in operatiuni de mare criminalitate transfrontaliera, de exemplu, in Operatiunea “Tigareta II”).

    Mult mai grav pentru Monica Macovei, in mod direct, este ca puseurile sale “procuroristice” foarte zgomotoase nu pot nici acoperi, nici distrage atentia de la legatura pe care a avut-o ea insasi, in 1998, cu Operatiunea “Tigareta II”.

    Inca de la inceput, Monica Macovei ar trebui invitata sa isi aminteasca, exact, ce cauta, in 1998, DUPA operatiunea Tigareta II, la sediul formei GIPP, din cartierul Floreasca?

    Daca Monica Macovei are indrazneala sa nege acele vizite din perioada mentionata- sau daca incearca sa “acopere” acest adevar prin noi puseuri procuroristice vocale- o anunt public ca exista persoane care au vazut-o si sunt dispuse sa depuna marturie in acest sens. Ca sa nu mai discutam de faptul ca “unele persoane” stiu- si sunt dispuse sa spuna- si ce se ascundea, de fapt, in spatele acelor “vizite intamplatoare si inocente” ale Monicai Macovei, la sediul GIPP, dupa Operatiunea “Tigareta II”

    La sediul (din epoca al) Grupului International de Protectie si Paza (GIPP)- apartinandu-i, formal, generalului Dumitru (Mitica) Iliescu- fusesera aduse, in secret, si descarcate cele 750 de baxuri de tigari “constatate lipsa” (dupa declansarea scandalului si a anchetei in Operatiunea “Tigareta II”) din totalul de 3000 de baxuri descarcate pe Otopeni militar, in noapte de 16/17 aprilie 1998 din avionul IL-76 care, apoi, fusese incarcat cu armament si care decolase catre zonele de conflict.

    Remember (pentru Monica Macovei):

    In 14 martie 1998, un anumit maior de la UM 0215 retinea la Eforie doua TIR-uri cu tigari sosite pe mare la Agigea si le preda sigilate Directiei Generale a Vamilor.
    Importatorul marfii era firma (SRI, acoperita) “Business Woman”.
    Proprietarul firmei (in acte) era sirianul Jamal al-Atm avandu-l ca partener pe Gheorghe Florica, fost sef al Garzii Financiare.
    Administatorul firmei si creierul contrabandei cu tigari era colonelul activ Gheorghe Dumitrescu, care il avea in legatura pe informatorul Al Atm.
    Avocat al firmei era Monica Macovei.

    In noaptea de 16/17 aprilie 1998, pe Otopeni militar a aterizat avionul IL-76, incarcat cu tigari. Tigarile au fost descarcate iar avionul, care a fost incarcat cu armament, a decolat catre zonele de conflict.
    Traficul armamentului catre zona de conflict era asigurat de Viktor Bout, iar incarcarea in siguranta a aeronavei, gararea, stationarea si decolarea au fost acoperite de Traian Basescu. Avionul IL-17 era operat de compania bulgareasca aflata, formal, sub conducerea lui Rumen Draganov (ofiter al serviciilor)- aflat in coordonarea lui Ioan Talpes, “extensie” GRU si ambasador la Sofia.

    Din cele 3000 de baxuri cu tigari existente initial (ca parte a trocului tigari- armament) si descaracate pe Otopeni militar au fost recuperate 2250.
    Restul de 750 baxuri au “disparut”- acestea reprezentand, de fapt, “partea” celor implicate in desfasurarea si incercarea de acoperire a episodului de trafic tigari- armament cunoscut ca Operatiunea “Tigareta II”.
    Intre beneficiari se numarau si cei care se ocupau de “legendarea” si acoperirea juridica a firmei Business Woman- avand-o ca avocat pe Monica M acovei.
    Iata legatura:
    La o saptamana dupa operatiunea Tigareta II, cand traficul a fost descoperit, tigarile apartinand firmei (acoperite a SRI) “Business Wiman”, al carei avocat era Monica Macovei, au fost scoase din depozitul Directiei Generale a Vamilor si transferate, in secret, intr-un depozit de langa Capitala de unde au fost introduce “in circuit”, prin asociere cu cele descarcate pe Otopeni militar, pentru a crea o diversiune menita a da impresia ca la Otopeni, in noaptea de 16/17 aprilie 1998, se desfasurase doar contrabanda cu tigari.
    Anchetarea trocului tigari- armament- incarcarea armelor in avionul garat in siguranta pe Otopeni militar si decolarea lui catre zonele de conflict- ar fi dus la depistarea implicarii unor ofiteri (acoperiti sau nu) ai serviciilor si direct la Traian Basescu (ministru al Transporturilor- cel care a garantat siguranta gararii, incarcarii si decolarii aeronavei pe si de pe Otopeni militar; TB era vechi colaborator al lui Viktor Bout – ex-ofiter GRU, traficant de armament, cel care a asigurat, si atunci, traficul armamentului catre zonele de conflict).

    Cele 750 de baxuri “lipsa” din incarcatura avionului IL-76 au ajuns, in nopatea de 16/17 aprilie 1998 la sediul (din epoca al) firmei GIPP- Grupul International de Protectie si Paza- apartinandu-i, formal, generalului Dumitru (Mitica) Iliescu, unde au fost descarcate. Sediul firmei GIPP (unde au ajuns, in noaptea respectiva, cele 750 de baxuri) se afla, repet, in cartierul Floreasca, strada Turbinei nr. 21 (sediul fiind intr-o casa inchiriata).

    Ulterior descarcarii celor 750 de baxuri, la sediul firmei GIPP din strada Turbinei nr. 21, sector 2 Bucuresti au aparut figuri interesante- printre care ofiteri SPP active, cu functii sau insarcinari importante – si Monica Macovei.

    Dupa ce scandalul Tigareta II a luat amploare, GIPP si-a mutat, discret, sediul. Initial a fost doar demontata firma metalica (avand insemnele si numele GIPP) aflata pe frontispiciul casei (motivandu-se ca ar fi fost daramata de o furtuna). Apoi, discret, au disparut si “locatarii” GIPP (si colaboratorii), inclusiv “obiectele” firmei. Sub aparenta mutarii (pentru care au fost folosite TIR-uri) au fost scoase din cladire si valorificate corespunzator si cele 750 de baxuri cu tigari provenind din Operatiunea “Tigareta II”.

    Ar fi interesant de aflat cat de “vocala” ar mai fi Monica Macovei, intru puseuri procuroristice, cand ar trebui sa isi justifice prezenta la firma GIPP- DUPA ce, la sediul mentionatei firme, fusesera descarcate, in secret, cele 750 de baxuri “gasite lipsa” in urma Operatiunii Tigareta II (trafic tigari- armament) desfasurata pe Otopeni militar in noaptea de 16/17 aprilie 1998.

  4. Aya says:

    CONEXIUNEA MONICA MACOVEI- TRAIAN BASESCU- MARE CRIMINALITATE TRANSFRONTALIERA ORGANIZATA

    ( TRAIAN BASESCU- VIKTOR BOUT- TRAFIC ARMAMENT; continuare)

    Relatia Monica Macovei – Traian Basescu (conex, si Traian Basescu- Viktor Bout) in materie de mare criminalitate organizata (trafic armament- tigari) este idelungata si complexa.
    Pe scurt, aceasta relatie cuprinde- printre altele:
    acoperirea juridica asigurata de Monica Macovei, in operatiuni de mare criminalitate desfasurate de anumite firme (si de catre indivizi implicati in marea criminalitate);
    implicarea Monicai Macovei in exercitarea de presiuni pentru exonerarea de raspundere a celor implicati in marea criminalitate organizata (atat presiuni ale “societatii civile”, via APADOR CH cat si, incapand cu 2005, in calitate de ministru al Justitiei, pozitie in care a colaborat direct cu Traian Basescu in incercarea de a sterge urmelor unor infractiuni de mare criminalitate organizata- cu precadere legate de traficul armament- tigari).

    Urmeaza, prezentate pe scurt, cateva “puncte” ale colaborarii Monicai Macovei- cu implicarea directa a lui Traian Basescu- in operatiuni de mare criminalitate organizata.

    1. Tigareta II.
    Operatiune tipica de mare criminalitate organizata, constand in trafic tigari- armament desfasurat pe Otopeni miliar (16/17 aprilie 1998) prin asocierea infractionala a “varfurilor” Traian Basescu (care a asigurat securitatea operatiunii la Bucuresti) si Viktor Bout (traficant de arme, vechi colaborator cu Traian Basescu) care a asigurat transportul efectiv al armamentului catre zone de conflict.
    Din incarcatura de tigari, echivalentul a 25% ajuns la firma GIPP a generalului Dumitru (Mitica) Iliescu- avand sediul, in epoca, in strada Turbinei nr. 23 (cartier Floreasca).

    GIPP se afla un relatii privind traficul si comercializarea ilicita de marfuri (inclusiv tigari) cu firma Business Woman, a carei avocata era Monica Macovei.
    Asociati in firma Business Woman erau Jamal Al Atm si generalul Nicolae Florica (fost sef al Garzii Financiare).

    Monica Macovei s-a ocupat de acoperirea juridica a actiunilor de mare criminalitate organizata desfasurata (SI!) de aceste firme (Business Wiman si GIPP)- sau implicand colaborarea lor in astfel de operatiuni ori a actionarilor si “colateralilor”.

    Multe dintre actiunile de acoperire a infractiunilor de catre Monica Macovei se leaga de personaje implicate in Tigareta II- si de colaboratori ai acestora intru infractiuni ulterioare, legate de trafic de armament, tigari- armament.

    2. Acoperire juridica a marii criminalitati organizate de catre Monica Macovei:
    a. Monica Macovei a fost implicata in acoperirea juridica a traficului de armament si tigari desfasurat de fratii Gadban- aflati in legatura cu Frontul National de eliberare a Palestinei. Tigarile erau introduse in Romania cu colaborarea infractionala a lui Gheorghe Florica. De contrafacerea juridica a actelor si a operatiunilor se ocupa Monica Macovei.
    Operatiunile de mare infractionalitate transfrontaliera desfasurate de fratii Gadban, cu implicarea lui Gheorghe Florica- si beneficiind de asistenta Monicai Macovei- au fost protejate si de Virgil Magureanu si colaboratorii sai (Business Woman era o firma acoperita a SRI): Traian Basescu asigura protectia desfasurarii traficului de armament,.

    b. Monica Macovei a fost implicata in acoperirea juridica a traficului de armament- tigari desfasurat prin “agentul” Khalil Kassan (in beneficial Frontului National de Eliberare a Palestinei si organizatiei Al Fatah) cu implicarea generalului Gheorghe Florica si cu sprijinul lui Alexandru Bunea- un apropiat si om de legatura al lui Traian Basescu, fost secretar de stat in Ministerul Transporturilor (cand TB era ministru).

    c. In decembrie 1999, cu sprijinul direct al lui Traian Basescu- minsitru al Transporturilor, in epoca- fostul ofiter al servicilor armatei, Cornel Purcarea ,punea bazele unui amplu trafic de armament si substante explozive prin firma ROMAGRO CEREAL SRL- asociat principal fiind Bilal Wehbe. In afacere a participat si cel care, la sfarsitul anilor 1990 si in prima parte a anilor 2000, a fost unul dintre principalii furnizori de arme (prin operatiuni de criminalitate organizata transfrontaliera) ai miscarii Hezbollah si ai UNITA- numele lui este Bakri Imad Abdul Reda (un apropiat al lui Cornel Purcarea).

    In aprilie 1998, Cornel Purcarea si Bilal Wehbe au fost implicati in “Tigareta II”, in stransa relatie cu Jamal Al Atm, asociat cu generalul Gheorghe Florica in firma Business Woman- avand-o ca avocat pe Monica Macovei.

    Dupa izbucnirea scandalului Tigareta II, in 1998, Jamal Al Atm a “fugit” (a se citi, a fost scos) din Romania si, pe de alta parte, prin protectia lui Traian Basescu si a serviciilor au fost tinuti “departe de justitie” unii dintre cei implicate in traficul transfrontalier tigari- armament. Este vorba, in primul rand, de Cornel Purcarea si Bilal Wehbe.
    Generalul Gheorghe Florica, implicat in mari operatiuni de criminalitate transfrontaliera prin mai multe firme (nu doar Business Woman dar si, de exemplu, prin SC Romolt Imex SRL) care au operat, in mare parte, contrabanda tigari- armament atat pe Otopeni militar cat si in porturile romanesti, a fost un “capat de fir” care, odata derulat, ar fi putut duce la cei implicati la nivel inalt in astfel de operatiuni.
    Din ratiuni a caror detaliere este inutila, anchetele s-au desfasurat nu doar incet, dar si conducand catre drumuri infundate.

    Unicul care “nu a putut fi facut scapat total” a fost, totusi, Gheorghe Florica. Arestat initial in mai 1999, a fost eliberat dupa aproximativ doua luni, in urma unor puternice presiuni politice. Cei cu memorie buna isi vor fi amintind comunicatul ridicol prin care Parchetul militar “isi recunostea vina” – ceea ce, ulterior, l-a ajutat pe Gheorghe Florica sa castige niste bani de la statul roman, pe motiv ca ar fi fost arestat fara temei!

    In timpul guvernarii Adrian Nastase – in 2003, mai exact- Gheorghe Florica a fost condamnat la sase ani si patru luni de inchisoare, in urma cercetarii implicarii sale in diferite cauze, traficul cu tigari (tigari = “precursor” armament) avand cea mai mare greutate. Unul dintre dosare chiar viza contrabanda de proportii cu tigari prin portul Constanta si aeroportul militar Otopeni.

    Monica Macovei s-a implicat activ in sustinerea si disculparea lui Gheroghe Florica (lucru de asteptat, intrucat ea insasi era implicata in marea criminalitate organizata transfrontaliera) – initial (mai exact, pana la sfarsitul anului 2004) in calitatea sa de “varf” al APADOR CH.

    Incercarile Monicai Macovei de a folosi societatea civila, la inalt nivel, pentru acoperirea marii criminalitati transfrontaliere o descalifica uman si professional si o recomanda ca fiind o adepta a infractionalitatii.

    Odata cu instalarea Monicai Macovei in functia de ministru al Justitiei, cu sprijinul direct, nemijlocit al lui Traian Basescu (chestiune fireasca intrucat erau vechi colaboratori in materie de mare criminalitate organizata) soarta lui Gheorghe Florica s-a schimbat radical.
    Cu Gheorghe Florica s-a intamplat un fapt unic in Romania.
    In ianuarie 2005, imediat dupa instalarea Manicai Macovei in functia de ministru al Justitiei, autoritatile romane au incheiat “un acord” cu Gheorghe Florica, angajandu-se sa-i plateasca 19.794 euro (10000 euro daune, considerand ca “9794 euro acopereau cheltuielile de judecata”) pentru “arestarea ilegala din 1999”.
    Gheorghe Florica renunta astfel, la procesul intentat statului roman la CEDO- iar CEDO radia, de rolul sau, dosarul deschis impotriva Romaniei.

    Tot atunci, Monica Macovei a sprijinit repunerea generalului Dan Voinea in functie, la sectia Parchetelor Militare, pentru a avea siguranta ca nici unul dintre cei care desfasurasera operatiuni de mare criminalitate transfrontaliera (tigari- armament) – in care era ea insasi implicata puternic- nu va fi anchetat, judecat, condamnat.
    (Pentru a preveni orice intrebare fara sens, de tipul “de ce l-a repus pe Dan Voinea in functie cata vreme in timpul fostului sau mandat fusese retinut Gheorghe Florica timp de doua luni?” precizez anticipat: pentru ca Dan Voinea avea vulnerabilitati si raspundea la toate comenzile).

    IMPORTANT:
    In zilele urmatoare voi aborda, separat si in detaliu, relatia (privind implicarea in marea criminalitate) intre Monica Macovei si firma GIPP- apartinand, formal, generalului Dumitru (Mitica) Iliescu- la sediul careia (in epoca, in strada Turbinei nr. 21, cartierul Floreasca) au fost aduse si descarcate, in noaptea 16/17 aprilie 1998, cele 750 baxuri cu tigari, “constatate lipsa” in Operatiunea “Tigareta II”.
    Voi revela si relatia care se stabileste intre GIPP- Monica Macovei- Traian Basescu- trafic de armament- Viktor Bout.

  5. Aya says:

    MONICA MACOVEI A FALSIFICAT DOCUMENTELE DE TRANSPORT IN OPERATIUNEA “TIGARETA II”

    (TRAIAN BASESCU- VIKTOR BOUT- TRAFIC ARMAMENT, continuare 3)

    Pretinsele documente pe care Traian Basescu, in calitate de ministru al Transporturilor, le-a predat organelor de cercetare penala- si care au devenit proba in Operatiunea “Tigareta II”- sunt false.

    Ele au fost falsificate de Monica Macovei (avocat al firmei Business Woman, in epoca) prezenta pe Aeroportul militar Otopeni in noaptea de 16/17 aprilie 1998.

    Mai clar, ea este femeia prezenta pe aeroporul Otopeni, in zona in care se descarcau tigarile (Operatiunea Tigareta II) in noaptea de 16/17 aprilie 1998 (a carei identitate nu a fost facuta publica, din ratiuni lesne de inteles).

    In fapt, Monica Macovei a falsificat documentele de transport intr-o maniera grosiera, cu certitudinea ca are acoperirea necesara prin Traian Basescu in aceasta operatiune de mare criminalitate transfontaliera organizata.

    Iata datele din documetele falsificate de Monica Macovei pentru a mistifica realitatea in Operatiunea Tigareta II (mai exact, pentru a acoperi o operatiune de mare criminalitate tranformtaliera organizata, in care au fost implicati Traian Basescu- avand autoritatea ministrului Transporturilor, in epoca- si traficantul de armament Viktor Bout- vechi colaborator, in materie, al lui Traian Basescu):

    “Transportul de tigari, cu aeronava ucraineana de tip IL-76, UR-UCA, zborul SFB-1651/2 din 16/17.04.1998.
    In “Cargo Manifest” (falsificat) erau mentionate:
    operatorul (Air Sofia),
    nr. zborului (SFB-1652),
    data (16.04.1998),
    nr. crt. al facturilor pentru marfa incarcata (3034; 3036; 3037),
    cantitatile (cate 1000 de baxuri pe fiecare factura),
    natura marfii (Cigarettes),
    greutatea/1000 baxuri (15.400 kg) si greutatea totala (46.200 kg).
    “Cargo Manifest” (intocmit in fals de Monica Macovei) era insotit de trei documente detaliate pentru fiecare factura. In fiecare dintre acestea este trecut vanzatorul (Papastratos SA – Piraeus Greece), cumparatorul (Business Woman Improes SRL – Bucharest Romania), aeroportul de incarcare (Athens), aeroportul de destinatie (Otopeni – Bucharest), cantitatea (1000 baxuri), denumirea marfii (Cigarettes “Assos International”), greutate (15.400 kg).

    Cateva lamuriri:
    In mod corect, Cargo manifest este completat, obligatoriu, pe calculator, deoarece el este transmis companiilor aeriene si altor beneficiari de informatii, prin sistemul international de telecomunicatii aeronautice dedicat (S.I.T.A.). Persoana care-l intocmeste trebuie sa fie autorizata in operatiuni de handling si raspunde pentru modul in care s-a realizat centrajul avionului.

    FALSUL INTOCMIT DE MONICA MACOVEI:
    Cargo manifest pentru zborul Air Sofia (prin care au ajuns pe Otopeni militar, in noaptea 16/17 aprilie 1998, tigarile destinate trocului tigari- armament) este completat de mana.
    Se mentioneaza, in mod fals, ca avionul ar fi decolat de la Atena cu destinatia Bucuresti – ceea ce este fals, intrucat a decolat de la Sofia cu destinatia Bucuresti Otopeni.

    Pentru intocmirea falsului in acte, Monica Macovei a folosit si un formular tipizat, apartinind companiei de transport aerian de stat Olympic Airways, pe care l-a completat de mana, incercand sa lase impresia ca ar fi fost completat de un angajat al firmei de handling Interservice S.A. de pe aeroportul din Atena.

    In mod evident falsul a fost intocmit de Monica Macovei in graba- si fara teama de consecinte- intrucat nu si-a dat osteneala nici macar sa se documenteze in legatura cu detaliile esentiale pentru un astfel de document.
    Astfel, Monica Macovei a comis greseli flagrante. Dau un exemplu: codificarea I.A.T.A. pentru aeroportul Atena este compusa din 3 litere si nu din 4. Pentru a nu mai discuta de modul cel putin ciudat in care apar numerotate containerele de marfa : 3034, 3036, 3037.

    Pe marginea de sus a Cargo manifest cu sigla Olympic Airways, completat de mina de Monica Macovei (pentru a mistifica realitatea in cazul operatiunii Tigareta II) apare scris ATTN : MR.ANDREI ( pentru a fi foarteclar: in atentia dl. Dan Andrei-directorul AACR).
    Monica Macovei, prin acest fals intocmit cu propria sa mana, a vrut sa simuleze ca documentul ar fost trimis de omologul lui Dan Andrei, directorul AAC din Grecia.

    Nu trebuie sa fie cineva expert grafolog – trebuie doar sa fi vazut, cu o ocazie, un text scris de mana (atat “de rand” cat si de tipar) de Monica Macovei pentru a realiza ca ea a falsificat acel Cargo.

    Dincolo de faptul ca Olympic Airways are propriul serviciu de handling si nu “imprumuta” formulare pentru Interservice- si ca nici Interservice nu recunoaste ca acel Cargo manifest ar fi completat de angajatii sai:

    Prin intermediul cui a intrat Monica Macovei in posesia formularului (in alb) tipizat, apartinand companiei OLYMPIC AIRWAYS – mai exact de la biroul companiei din Aeroportul International Bucuresti Otopeni?

    (Va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*