Solomon Marcus: Obiectul educaţiei este inadecvat formulat iar conţinutul manualelor este o formă fără fond

Într-un moment în care se pune mai acut ca niciodată problema felului în care trebuie redesenat învățământul românesc în următorii patru ani, SAR a lansat marţi, 22 ianuarie 2013, raportul final în cadrul proiectului internațional de cercetare “Asigurarea calității în educația de bază în Europa de Sud-Est. Ce funcționează în regiunea noastră?”. Nouă cercetători din șapte țări, coordonați de experți SAR, au examinat de ce sistemele de asigurare a calității din învățământul preuniversitar (clasele 1-8/9) din Albania, Bulgaria, Macedonia, Muntenegru, România, Serbia și Slovenia nu funcționează la parametri optimi.

Printr-o metodologie originală (elaborarea unui index de eficacitate a sistemelor de asigurare a calității), aceștia au investigat de ce elevii din regiunea noastră obțin în mod constant rezultate sub medie la testele internaționale standardizate, în condițiile în care o întreagă arhitectonică instituționala – ministere, inspectorate, consilii de administrație la nivel de școală, agenții de asigurare a calității – are drept misiune declarată asigurarea calității în învățământ.

DESCARCA RAPORTUL DE AICI.

Pe lângă raportul comparativ internațional, SAR a lansat si un Policy Brief dedicat în exclusivitate țării noastre (autor: Claudiu Ivan; editor: Corina Murafa).

Au fost examinate de către Societatea Academică din România mecanismele de guvernanță, inclusiv efectele descentralizării și participării cetățenilor asupra accesului și calității serviciilor publice de educație. Printr-un studiu de implementare derulat în șase scoli românești, se demonstreaza că sistemul de asigurare a calității în învățământul preuniversitar (clasele 1 – 8) este unul tributar centralismului, ineficace, care nu răspunde decât într-o mică măsură nevoilor elevilor. În esență, întreaga arhitectonică de asigurare a calității în învățământ este blocată în proceduri, centrată pe elemente formale de input și nu pe ce învață elevii cu adevărat. Mai mult decât atât, directorii, profesorii, psihologii școlari nu găsesc utile instrumentele pe care sistemul le pune la dispoziție pentru monitorizarea calității în educație și pentru intervenție.

DESCARCA POLICY BRIEF-UL, INCLUSIV PROPUNERILE SAR DE AICI.

Academicianul Solomon Marcus a sintetizat inspirat interventiile invitaţilor şi a atras atentia asupra importanţei abordării «grassroots»,  de jos în sus, în redactarea strategiilor de reformare a sistemului educaţional.

«Sunt 60 de ani de când particip la dezbateri pe tema educaţiei şi m-am întrebat de ce aceste dezbateri au rămas inoperante pe terenul procesului educaţional şi mi-am dat seama că e nevoie de adăugat la aceste dezbateri un demers invers: să pornim de jos de pe teren, să identificam punctual rănile educaţionale în manuale, în relaţia profesor-student, în programe, să le identificăm punctual, să le discutăm […] şi să le tratăm.

De asemenea, Solomon Marcus a mai precizat că obiectul educaţiei este inadecvat formulat, iar conţinutul manualelor este o formă fără fond.

“Din tot ceea ce citesc aici şi în o mie de alte documente, înţeleg că educaţia e reprezentată ca asimilare de cunoştinţe şi formare de abilităţi cognitive. Mi se pare că nu aici este esenţialul. Eu aş înlocui formularea cu o alta: a formula capacităţi de înţelegere şi de comportament atât în situaţii standard, cât şi în situaţii inedite. […] Modelul bacalaureatului e un exemplu ideal de ceea ce numiţi formă fără fond. Toată discuţia ratează esenţialul, fondul, ce chestiuni se propun la bacalaureat, ce relevanţă au ele.”

Nu în ultimul rând, academicianul a amintit că educaţia ar trebui să răspundă nevoilor elevului iar prezentarea informaţiilor trebuie să fie interesantă pentru acesta.

“Trebuie să pornim de la nevoile şi drepturile fundamentale ale copilului, adolescentului şi tânărului. Copiii, adolescenţii sunt ca animalele, nu îşi pot formula de cele mai multe ori nevoile şi drepturile. O nevoie fundamentală a copilului este nevoia de a înţelege […]. Trebuie să creăm nevoia de înţelegere înainte să furnizăm răspunsuri.”

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a declarat că politicile publice trebuie să se fundamenteze mai mult pe cercetare pentru mai multa eficienţă:

“Avem nevoie de cercetare. Există prea puţină cercetare în luarea deciziilor, or deciziile şi politicile publice trebuie să fie rezultatul cercetărilor, nu opiniilor. Este necesar un barometru al educaţiei în care să fie introduse toate categoriile de public şi anumite probleme pe care le dezbatem, ca de exemplu aceasta a calităţii. Asa se produce feedback şi aşa ne putem calibra politicile.”

Remus Pricopie a mai precizat că este adeptul schimbărilor graduale şi că sistemul educaţional trebuie reformat treptat:

“Nu vreau să fac schimbare peste noapte, trebuie să ştim ce schimbăm şi de ce schimbăm, trebuie să avem un acord larg asupra schimbării şi a calitătii educaţiei. […] Cred că trebuie să mergem într-un ritm ponderat”.

Ministrul a declarat că are în vedere posibilitatea realizării unui barometru al educaţiei. El a spus că a discutat în acest sens cu colegii de la Direcţia de Fonduri Structurale a MEN

„Având un astfel de barometru poti să fii mai aproape de sistem şi să-ţi corelezi politicile. Politicile trebuie să fie integrate atunci când discutăm despre calitatea în educaţie”, a susţinut ministrul.

În opinia sa, testele PISA (Programul pentru evaluarea internaţională a elevilor) trebuie considerate unul dintre indicatorii de calitate din ţările europene şi inclusiv din România. Referindu-se la descentralizare în educaţie, ministrul a spus că au fost făcuţi paşi în acest sens, dar mai sunt „multe de făcut”.

Pricopie consideră că politicile de educaţie trebuie evaluate din când în când, iar reforma în sistemul de învăţământ trebuie să fie constantă, pentru a se adapta mereu la noul context.

Foto: Solomon Marcurs. Sursa: Agerpress

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*